Dosarul Bucuresti - William Maz

... a așteptat să treacă perechea, apoi s‑a hotărât să îl ignore pe omul fără adăpost. A îngenuncheat în stânga copacului, a îndepărtat bruma de zăpadă de pe pământ și a început să sape cu cheia apartamentului.

Pământul era înghețat și s‑a rănit la mână săpând. De ce nu putea fi ascunzătoarea la interior? Într‑o bibliotecă, poate, sau o cafenea. Chiar și o stație de metrou ar fi mai caldă decât Central Park în decembrie. Însă a găsit în cele din urmă –,,țepușa” –, exact unde trebuia să fie.
A dezgropat‑o iute, a așezat pământul la loc, l‑a acoperit cu puțină zăpadă și a plecat. Pe cărarea care ducea spre Fifth Avenue, a scos țepușa din buzunar și a examinat‑o.
Era la fel ca acelea dinainte: un tub ascuțit de zece centimetri, gol pe dinăuntru, din metal întunecat, pe care era gravat logoul companiei – Gunne Metal Co. – și numărul modelului.
Langley încercase cândva să vadă de unde provine, irosind luni întregi pe urma unor piste false, doar ca să descopere că nu exista nicio Gunne Metal Company nicăieri în lume, care să producă tuburi...