Roar – Cora Carmack

Pe taramul unde domnesc furtunile magice, puterea le apartine celor care controleaza urgia.

Era o printesa incapabila sa-si pastreze regatul, o fata al carei viitor fusese deja decis pentru ea.
Asta era crudul adevar. Dar nu trebuia sa fie asa. Daca invatase ceva noaptea trecuta, asta fusese ca lumea nu era atat de categorica, asa cum crezuse ea.

Intre alegeri rele si foarte rele, poate ca de fapt mai exista o cale, pe care ea nu o cunoscuse pana cu o seara in urma.

Carmack straluceste prin acest roman fantastic si extrem de atractiv, cu accente romantice. - Jennifer L. Armentrout
Fragment din cartea "ROAR: Inima de furtuna" de Cora Carmack:

"In ciuda scaunului mai mic, tatal lui statea pe el ca si cum intreaga sala, precum si oamenii de fata erau la ordinele lui. Mama lui Cassius observa tot ce se petrecea in incapere, cu nasul pe sus, de parca planuia deja cum sa modifice palatul, conform gusturilor proprii. El o conduse pe Aurora spre tronul gol. Inainte sa se aseze, o opri brusc si ii ridica mana la gura, sarutandu-i-o fin, abia atingand-o cu buzele. Ii privi gatul si observa cum ea inghiti in sec. Cand se lasa usor pe tron, el se aseza langa ea ca o santinela.
Dupa o clipa, parintii lui revenira la conversatia pe care o incepusera, iar el isi auzi tatal punand reginei Aphra intrebari despre bogatiile pavaneze. Discutau despre diverse culturi, de pe campurile din jurul orasului, despre raul care aducea apa din nord, precum si despre granite, resurse si interactiuni cu cele mai apropiate cetati ale Vifornicilor.
Cassius isi petrecuse viata inconjurat de mare si de jungla. Putini se incumetau sa patrunda in oricare dintre teritoriile salbatice nerevendicate. Si mai putini se aventurau prin salbaticia care ducea la regatul Locke. Cuceririle erau de neconceput in era moderna a Caelirei. Provocarile pentru protejarea pamantului erau prea istovitoare pentru a visa la alte cuceriri. Dar chiar si asa, leaganul regatului Locke oferea foarte multa protectie si intimitate si, cel mai important, le permitea sa controleze fluxul de informatie care intra si iesea din oras. Puterea familiei Locke era recunoscuta pe tot continentul, fiindca asta fusese intentia lor. Pavan era cel mai central oras de pe continent si astfel avea potentiali aliati si totodata amenintari, din toate partile. Fusesera nevoiti sa se adapteze.
Povestile regelui despre Locke erau exagerate si infrumusetate, ca intotdeauna. Cassius isi pierdu atentia atunci cand regina Aphra intreba despre unchiul sau, care proteja regatul in absenta lor."