Ferenike - Doina Rusti

În Ferenike, Doina Ruști construiește o lume vie și curgătoare, asemenea râului care străbate povestea și în jurul căruia se adună destine, amintiri și simboluri. Spațiul romanului, cu casa, moara și fântâna lui, pare ancorat într-o realitate autobiografică, dar se deschide constant spre mit și fantastic, transformându-se într-un teritoriu al memoriei afective.

Personajele, cu nume pitorești sau stranii, compun o galerie memorabilă, oscilând între realitate și ficțiune. În centrul acestei lumi se află o fetiță care își privește existența cu ochii copilăriei și ai maturității deopotrivă, purtând pe rochiile ei toate numele pe care și le-ar fi dorit.

Proza are un ritm cinematografic și o forță evocatoare remarcabilă. Scenele se succed cu intensitate, unele revenind obsesiv, ca o rememorare a suferințelor și frumuseților unei lumi apuse. Ferenike reconfirmă talentul de povestitoare al Doinei Ruști și oferă o meditație profundă asupra identității, timpului și puterii narative a amintirii.