Gargara cu Gudron - Jachym Topol

In Cehoslovacia de dupa Al Doilea Razboi Mondial, un orfelinat condus de maici este preluat, la ordinul guvernarii comuniste, de cativa veterani, fosti combatanti pe front. Baietii din orfelinat sunt instruiti militar cateva luni inainte de a fi confruntati cu invazia tarii de trupele Pactului de la Varsovia. In timp ce populatia organizeaza rezistenta, tanarul erou Ilja ajunge inrolat intr-o divizie de tanchisti sovietici, a caror misiune este sa gaseasca si apoi sa apere un circ socialist model, care sa expuna beneficiile culturale ale invaziei. Printre girafe moarte, ursi pusi sa danseze, caravane de camile si amazoane care au luat in stapanire padurea, istoria isi arata o fata nebanuita si stupefianta.

Fragment din romanul :Gargara cu gudron" de Jachym Topol:

“„Atentie!” tipa radioul in ceha si rusa, iar sunetul se rostogolea din difuzoare in toate casele. Armata Populara Cehoslovaca lupta din greu, nici un ofiter ceh sau slovac nu capitula fara sa traga macar un foc, iar vocile cehe din difuzoare erau pline de ura si capetele vorbitoare din televizoare incondeiau militarii sovietici. “In mediul rural se strecoara grupuri izolate!" anuntau ele. „Nu vorbiti cu ocupantii! Nu le dati ocupantilor nici macar un pahar cu apa! Asteptati sosirea fortelor armate ale lumii civilizate!”
Cehii pe care-i interogam stiau doar doua cuvinte in rusa: Ne znaiu, dar difuzoarele din sate ii improscau pe soldati cu injuraturi, zidurile erau pline de lozinci si stele rosii impletite cu svastici, multe din inscriptiile acelea erau in chirilice iar soldatii nostri nu voiau sa primeasca nici un pahar cu apa de la oamenii pe care-i interogam, voiau sa stie unde se afla, dar oamenii nu le spuneau.
Asa ca ne deplasam conform hartilor mele si lichidam banditii din sector.
Eram in razboi si miscarea coloanei noastre pe drumurile mici din jurul Padurii Negustorului presupunea uneori sa luptam pentru fiecare centimetru, bazandu-ne cateodata pe violenta bruta. Mai incercam si sa ducem o viata normala, de pilda sa bem seara ceai. Unii dintre soldatii si subofiterii coloanei de tancuri „Cantecul vesel" dusesera un trai normal inainte de a intra in armata. Dar pe tancuri traiam sub semnul violentei. A trai sub semnul violentei inseamna ca orice clipa din viata se poate transforma deodata in violenta care sfarseste in moarte. Asta nu scria in manuale.
Intr-o dimineata am mers fluierand in padure, asa... sa ma asez pe vine, sa ma usurez soldateste. Am intrat in padure aproape de tanc, am facut doi, trei pasi, am fost acoperit de un perete de verdeata, soseaua nu se mai vedea, a pocnit ceva deasupra mea, a cazut o plasa pe mine, stransa cu putere, o palma peste gura mi-a inabusit strigatul in gatlej."