Adancuri incolore - Alexandru Popescu

După romanul Montana, Alexandru Popescu revine cu Adancuri incolore, o proză ancorată în prezentul Republicii Moldova, surprinzând o societate care ezită între Est și Vest. Acțiunea se desfășoară într-un sat cu nume simbolic – Molda –, unde bustul voievodului Dragoș veghează centrul comunei, iar administrația locală pregătește festivitățile pentru aniversarea a 600 de ani de la întemeiere.

În spatele fastului oficial, satul pare însă fără viitor. Tinerii pleacă, iar cei rămași sunt prinși într-un prezent marcat de alcoolism, violență, corupție și lipsă de perspectivă. Dispariția adolescentului Dragoș, absorbit de mâlul Iazului cel Vechi, capătă valențe mitice și simbolice.

Protagonistul, Tudor Roibu, polițist și reprezentant al autorității locale, domină comunitatea prin forță și intimidare. În familie și în sat, el impune o lege personală, întreținând un climat de frică și abuz. Brutalitatea cotidiană este dublată de un plan simbolic complex: iazul devine un monstru devorator, șoimul sugerează destinul, iar acromatopsia personajului Neculai Nepotu, supranumit Țăranul, oferă cheia metaforică a titlului. Lumea văzută în cenușiu reflectă lipsa de perspectivă și stagnarea.

Prin acest roman de stringentă actualitate și cu o miză proeuropeană clară, Alexandru Popescu propune o reflecție profundă asupra identității, memoriei istorice și direcției în care se îndreaptă societatea.