Considerat un text emblematic al Iluminismului european, Tratat despre toleranta este o critică fermă și argumentată a fanatismului religios și a violenței comise în numele credinței. Voltaire își construiește demersul pornind de la un caz real care a zguduit opinia publică a secolului al XVIII-lea: execuția pe nedrept a unui protestant francez, acuzat că și-ar fi ucis fiul pentru a-l împiedica să se convertească la catolicism.

Folosind acest exemplu tragic, autorul denunță abuzurile justiției și consecințele devastatoare ale intoleranței religioase. Voltaire se dovedește un fin cunoscător al Bibliei și al literaturii patristice, iar aceste cunoștințe îi permit să își susțină argumentele cu o rigoare greu de contestat. El demonstrează că persecuția nu are fundament real nici în Scriptură, nici în spiritul autentic al religiei.

Tratatul dezvoltă ideea că toleranța față de semeni, indiferent de confesiunea lor, este o condiție esențială pentru progresul moral și social. Voltaire pledează pentru o societate întemeiată pe rațiune, compasiune și respect reciproc, în care diferențele religioase să nu mai fie motive de ură sau violență.

Prin claritatea stilului și forța argumentelor, Tratat despre toleranta rămâne o lectură esențială pentru înțelegerea valorilor iluministe și a luptei pentru libertatea de conștiință. Cartea se adresează tuturor celor interesați de filosofie, istorie, drepturile omului și de construirea unei societăți bazate pe dialog și umanitate.