Un Bărbat la Singular - Christopher Isherwood

Considerat o capodopera, romanul lui Christopher Isherwood Un barbat la singular (A Single Man) a socat in momentul aparitiei prin portretizarea empatica, sincera si miscatoare a unui barbat homosexual. Ca intr-un fel de Ulise in varianta LGBT, Isherwood descrie 24 de ore din viata personajului sau, urmarindu-i lupta cu prejudecatile, furia si singuratatea.
George Falconer, un englez de 58 de ani, profesor de literatura la o universitate din Los Angeles, si-a pierdut de curand partenerul, pe Jim, intr-un accident de masina, iar acum incearca sa depaseasca momentul agatandu-se de rutina de zi cu zi. Incet, incet, cititorul descopera ca dincolo de atitudinea rezervata tipic britanica, de valul de durere, manie si solitudine se ascunde un om care iubeste viata in ciuda a tot ceea ce i se intampla.
Romanul a fost ecranizat in 2009 in regia lui Tom Ford, cu Colin Firth si Julianne Moore in rolurile principale, si a fost nominalizat la Leul de Aur.
Fragment din roman:

“Si acum a trecut, poate, o ora. Si s-au imbatat amandoi: Kenny s-a ametit, George e foarte beat. Dar Geroge e beat intr-un sens bun, la care ajunge arareori. Incearca sa-si descrie siesi ce fel de betie e asta. Ei, ca s-o spunem pe sleau — e ca la Platon; e un dialog. Un dialog intre doi oameni. Da, dar nu un dialog platonic in sensul de a despica firul in patru, de a face jocuri de cuvinte, de a castiga un avantaj in fata partenerului de discutie; nu e un meci de-a maimutaritul umilintei, nu e o dezbatere pe vreo tema infioratoare prestabilita. Poti sa vorbesti despre orice si sa schimbi subiectul de cate ori vrei. De fapt, ce conteaza cu adevarat nu e ceea ce spui, ci faptul de a fi impreuna in acest tip de relatie. George nu-si poate imagina posibilitatea de a avea un astfel de dialog cu o femeie, pentru ca femeile nu pot vorbi decat in termeni personali. Ar mai putea functiona si cu un barbat de varsta lui, daca ar exista un fel de polaritate; de exemplu, daca ar fi negru. Tu si partenerul tau de dialog trebuie sa fiti cumva opusi. De ce? Pentru ca trebuie sa reprezentati niste personaje simbolice — cum sunt, in cazul asta, Tineretea si Batranetea. De ce trebuie sa fii simbolic? Pentru ca dialogul este prin natura lui impersonal. E o intalnire simbolica. Nu implica personal nici una dintre parti. De aceea, in dialog, poti sa spui absolut orice vrei. Chiar si cele mai intime confidente, cele mai inspaimantatoare secrete sunt vazute obiectiv, ca niste metafore sau ilustratii ce nu vor putea fi niciodata folosite impotriva ta.
George ar vrea sa-i explice toate astea lui Kenny. Dar e asa de complicat, si nu vrea sa riste sa-si dea seama ca tanarul nu-l poate intelege. Mai mult decat orice, isi doreste ca el sa inteleaga, vrea sa poata crede ca tanarul stie despre ce e de fapt dialogul asta. Si intr-adevar, acum, pare posibil faptul ca el sa stie."