Memoriile sherlock holmes 1 - Arthur Conan Doyle

(Publicând aceste scurte schiţe bazate pe numeroasele cazuri în care harurile neobişnuite ale tovarăşului meu ne-au făcut spectatori şi, eventual, actori în vreo dramă stranie, este firesc să stărui mai mult asupra succeselor, decât asupra eşecurilor lui. Şi asta nu atât de dragul reputaţiei lui – pentru că, într-adevăr, atunci când ajungea la capătul puterilor, energia şi priceperea lui erau cele mai admirabile – ci pentru că acolo unde el dădea greş se întâmpla prea des ca nimeni altcineva să nu reuşească, şi astfel povestirea ar fi rămas pentru totdeauna fără încheiere. Din când în când, totuşi, se întâmpla ca şi în cazul în care el dădea greş, adevărul să fie descoperit. Am notiţele a câtorva cazuri de felul acesta; Aventura Ritualului Musgrave şi cea pe care sunt pe cale să o povestesc sunt cele două care au cele mai interesante caracteristici.)
Sherlock Holmes era un om care rareori făcea mişcare de dragul mişcării. Puţini oameni erau capabili de un efort muscular mai mare, iar el era fără îndoială unul dintre cei mai buni boxeri la categoria lui din câţi am văzut; dar el privea efortul fizic fără scop ca pe o risipă de energie şi rareori se mişca, cu excepţia cazurilor când exista un scop profesional care trebuia atins. Atunci el era absolut neobosit. Faptul că se păstra în formă în asemenea împrejurări este remarcabil, dar dieta lui era de obicei una dintre cele mai moderate, iar obiceiurile lui erau simple, până la austere. Cu excepţia folosului ocazional de cocaină, nu avea vicii şi apela la drog numai ca un protest împotriva monotoniei existenţei atunci când cazurile erau rare şi ziarele neinteresante.