Romanul urmărește povestea a doi bărbați care, după patruzeci și unu de ani de tăcere, se întâlnesc pentru ultima dată în decorul încărcat al castelului strămoșesc.

Unul dintre ei a rămas ancorat în trecut, retrăindu-l zi de zi, în timp ce celălalt a cutreierat lumea, încercând să fugă de aceleași amintiri care îi leagă inexorabil.

Între ei se află, ca o umbră persistentă, figura unei femei iubite de amândoi, un simbol al unei tinereți apuse și al unei trădări ce nu a fost niciodată uitată.

Reîntâlnirea reface decorul de demult: aceleași lumânări albastre, aceeași încăpere, aceleași tensiuni nerostite care au marcat viețile celor doi.

Mitteleuropa tinereții lor a dispărut, iar răzbunarea plănuită ani la rând nu poate reda prietenia pierdută și nici dragostea dispărută.

Publicat în 1942, într-o perioadă neprielnică pentru literatură, romanul a fost redescoperit la sfârșitul secolului XX, fiind considerat o capodoperă a prozei central-europene.

Ecranizat în 2006 și pus în scenă în același an la Duke of York’s Theatre din Londra, romanul își păstrează farmecul și forța emoțională, invitând cititorii să reflecteze la fragilitatea legăturilor umane, la trădare și la trecerea timpului.