Forta binelui! – Daniel Goleman

In discursul lui Dalai Lama, argumentele stiintei sustin indemnurile religiei – semn al unei gandiri logice si umaniste.
Vom gasi in aceste pagini cateva dintre povestile reale ale unor oameni care au pus in practica ideile sustinute de el, ca rezultat imbunatatind viata altora si, in plus, dobandind pentru ei insisi o sanatate fizica si mentala mai buna. Caci, asa cum ne spune Dalai Lama, ”sa iubesti e chiar mai important decat sa fii iubit”.
Daniel Goleman prezinta aici ceea ce am putea numi ”stiinta compasiunii” si demonstreaza cum aceasta are puterea:
- Sa anihileze coruptia, acordurile politice secrete si prejudecatile.
- Sa vindece ecosistemele care sustin viata pe planeta.
- Sa elimine inechitatea sociala, prin transparenta si responsabilitate.
-Sa inlocuiasca peste tot in lume violenta cu dialogul.
- Sa promoveze ideea ca toti oamenii sunt egali si pot colabora pentru binele comun.
- Sa determine firmele care au ca scop profitul sa devina responsabile social si ecologic.
- Sa introduca in scoli discipline care educa empatia, stapanirea de sine si etica.

Forta binelui aduna laolalta oameni care cred in puterea compasiunii, fie ca sunt crestini ori musulmani, fie ca sunt budisti ori au alte credinte. In slujba binelui actioneaza si oameni care nu au o anumita religie, dar cred in puterea ratiunii si in dovezile stiintifice care arata cum si de ce societatea materialista si globalizata de azi trebuie sa-si schimbe modul de viata.
Rolul omului pe Pamant nu e acela de a consuma toate resursele planetei si de a distruge ceea ce n-a consumat. Ci de a lasa copiilor sai o lume mai buna decat a primit.
Fragment din carte:

"In numeroasele sale vizite in Occident, Dalai Lama s-a intalnit deseori cu britanicul David Bohm, eminentul specialist in fizica cuantica, si cu omologul acestuia, germanul Carl Friedrich von Weizsacker. De asemenea, cu Wolf Singer, care a efectuat multi ani cercetari asupra creierului, la Institutul Max Planck din Germania. Epistemologul Karl Popper i-a explicat „teoria falsificarii", conform careia ipotezele stiintifice ar trebui formulate astfel incat ele sa poata fi ori dovedite false, ori sustinute de noi teste — o caracteristica pe care Dalai Lama o admira in abordarea empirica.

Si continua sa se intalneasca cu Paul Ekman. Versat in dezbateri, Dalai Lama adora sa se dueleze cu astfel de oameni de stiinta maturi — in special cu cei pe care ii cunoaste bine — pe care adesea ii considera „mai receptivi si mai obiectivi decat oamenii religiosi".

„Stiinta nu se bazeaza pe diferentele de credinta sau nationalitate, spunea Dalai Lama. Descopar printre oamenii de stiinta un internationalism adevarat." El vede in aceasta atitudine de impartialitate o alta forta a stiintei.

Pe de alta parte, in timp ce este remarcabil de deschis la metode stiintifice si opinii, Dalai Lama nu este dispus sa renunte la perspectiva lui religioasa, pentru a-i face loc unei credinte oarbe in stiinta. Dalai Lama vede stiinta doar ca pe o modalitate de a intelege realitatea, ingradita de propriile ei presupuneri si metodologii mai mult decat orice alta forma de cunoastere. Stiinta cunoaste bine unele aspecte ale realitatii, dar nu intregul.

„Oamenii de stiinta insisi au emotii care creeaza probleme", afirma el. „Daca primim din partea stiintei descoperiri folositoare despre cum sa construim o fericire mai mare si cum sa atenuam emotiile distructive, acest lucru este mai convingator — si va fi si un beneficiu de imagine pentru oamenii de stiinta!"

Iata una dintre cele mai incitante declaratii ale lui Dalai Lama: ceea ce in mod obisnuit noi luam drept „stiinta psihologica" nu este altceva decat nivelul de „gradinita" cand vine vorba de cartografierea mintii. Psihologia moderna, spune Dalai Lama, „trebuie sa cunoasca mai mult, in special, metodele care lupta impotriva emotiilor distructive".

Desi aceasta opinie poate sa nu aiba sens pentru colegii mei, pentru mine are, daca punem fata in fata psihologia indiana antica si psihologia moderna cu privire la problema atenuarii fortei acelor emotii distructive, precum si cultivarea celor pozitive, precum stapanirea de sine si compasiunea. "