Aventurile lui Alice - Lewis Carroll

Una dintre cele mai captivante carti ale copilariei, ”Aventurile lui Alice in tara Minunilor” ii poarta pe micutii cititori intr-o calatorie fantastica, pe meleaguri de poveste, locuite de personaje care mai de care mai nastrusnice, cum ar fi Pisica de Cheshire, Palarierul cel Nebun, Iepurele de Martie sau Falsa Broasca-testoasa. Alaturi de ele, Alice, o fetita curajoasa, care are capacitatea de a calatori in timp si spatiu, ba printr-o gaura de iepure, ba cu ajutorul unei potiuni miraculoase, descopera lumea altfel decat o stia.
Volumul de fata cuprinde si aventurile lui Alice in Tara Oglinzii si ce a gasit acolo, in care personajele se misca asemenea pieselor dintr-o fabuloasa partida de sah. Fragment din poveste:

“Asa ca barca fu lasata sa alunece in voia curentului, pana cand patrunse printre pipirigul care se unduia usor. Apoi, manecile se suflecara cu atentie si maini mici se afundara in apa pana la coate pentru a apuca manunchiurile cat mai de jos inainte de a le rupe. Pentru o vreme, Alice uita cu totul de Oaie si de tricotat, aplecandu-se peste marginea barcii, doar varfurile aurii ale parului ei atingand apa... in timp ce, cu ochii vii si stralucitori, prindea manunchi dupa manunchi de pipirig mirositor si drag.
„Macar de nu s-ar rasturna barca! isi zise. Of, ce frumos manunchi! Doar ca nu prea ajung la el." Cu siguranta era neplacut (aproape ca se intampla inadins, gandi ea) ca, desi reusea sa culeaga snopi frumosi de pipirig pe masura ce barca aluneca, intotdeauna ramanea unul la care nu ajungea.
- Cele mai frumoase sunt intotdeauna cele mai indepartate! isi spuse in cele din urma, oftand indignare ca pipirigul crescuse atat de departe.
Cu obrajii imbujorati si apa siroindu-i din par, se cocota la locul ei si incepu sa isi aranjeze comoara nou-gasita.
Ce importanta avea faptul ca pipirigul incepuse sa se vestejeasca, si sa isi piarda mirosul placut si frumusetea de cum fusese cules?! Chiar si adevaratul pipirig, parfumat rezista foarte putin... iar acesta, fiind pipirig, din vis, se topi aproape la fel de repede ca zapada, pe masura ce se ridica in gramajoare la picioarele ei... insa Alice aproape ca nu observa acest lucru, pentru ca avea multe alte lucruri ciudate la care sa se gandeasca.
Nu avansasera prea mult cand o vasla intra repede apa, si nu voi sa mai iasa, (asa a explicat Alice mai tarziu), iar consecinta fu ca o lovi sub barbie si, in ciuda unor tipete de chiu si vai din partea sarmanei fete, o matura de pe scaun direct peste gramada de pipirig.”