Amadoca - Sofia Andruhovici

„Amadoca”, roman distins cu Internationaler Hermann-Hesse-Preis 2024, urmărește destinul unui bărbat rănit grav în războiul din estul Ucrainei, care supraviețuiește miraculos, dar rămâne complet fără memorie. Nu-și mai recunoaște chipul, numele și niciun frag­ment al vieții de odinioară. În această stare suspendată, o femeie îl descoperă și începe, cu răbdare și sensibilitate, să-i reconstruiască identitatea. Folosindu-se de fotografii vechi de familie, ea recompune scene, fragmente, amintiri, încercând să ajungă la ceea ce conștiința lui rănită încă poate asculta.

Romanul se sprijină pe metafora lacului Amadoca, despre care se spunea că ar fi fost cândva cel mai mare lac al Europei, consemnat în hărți timp de secole, până la dispariția sa misterioasă. Această imagine a unui teritoriu șters devine simbolul identității pierdute, al memoriei rupte și al istoriei personale aflate mereu la limita dispariției.

Sofia Andruhovîci împletește în acest roman teme dificile și profunde: consecințele Holocaustului, distrugerea intelectualității ucrainene în timpul represiunilor staliniste și traumele invaziei rusești din 2014. Rezultatul este o poveste densă, analitică și totodată poetică despre felul în care istoria zguduie oamenii și le schimbă destinele, uneori iremediabil.

Autoarea subliniază că nu scrie romane istorice în sensul tradițional, ci mai degrabă experimente ale imaginației, explorări ale limitelor memoriei și ale identității. „Amadoca” devine astfel nu doar un roman despre trecut, ci și o reflecție asupra modului în care, chiar și după cele mai cumplite pierderi, oamenii încearcă să reînvețe să fie, să simtă și să se recunoască.