Orion va rasari – Poul Anderson

... Imediat dupa Razboiul Judecatii, cand haosul si radioactivitatea au pus stapanire pe intreaga Uropa, membrii echipajului originar au mutat Ostrovul Ceresc de deasupra Parisului, ducandu-l catre Tours....

In urma unui razboi atomic mondial care a devastat Pamantul, in lume apare o noua religie, ai carei adepti, adoratori ai Geei, sunt ultraecologisti. Eforturile lor oarbe pentru mentinerea unei planete curate vor declansa insa un conflict de proportii cu vizionarii care aspira sa ajunga in spatiu folosindu-se de energia nucleara. Lupta se anunta crancena, iar razboiul final se va purta intre Ostrovul Ceresc si enigmaticul Orion. Va reusi Pamantul sa supravietuiasca si de aceasta data?

Fragment din romanul "Orion va rasari" de Poul Anderson:

“Ultimele cuvinte ale prietenului sau ii readusera in memorie ultima intalnire cu Vanna, cu o zi in urma. Nu paruse deloc a fi jignita in clipa in care, incalcand normele societatii ei, Iern ii luase mainile intr-ale lui si i le sarutase. Cat era de delicata si, cu toate acestea, cat de minunat alcatuita!
- Fii binecuvantat, Talence Iern Ferlay, murmurase ea. Sa ai parte de fericire, precum meriti.
„Aici greseste", isi spusese el, fiind strafulgerat de amintirea nelegiuirilor lui din trecut. Ea murmurase o scurta incantatie in limba ei, apoi ii explicase:
- N-a fost o rugaciune pentru tine, caci noi nu ne rugam Geei. A fost o urare facuta din tot sufletul meu, ca acea parte a vietii tale care-i apartine sa fie desavarsita. Eu imi voi aduce mereu aminte de tine, mereu... adaugase ea apoi, renuntand la tonul solemn. Calatoreste in pace!
Iern ii raspunse lui Plik, iritat:
- Vrei sa stii de ce? Ma simt ca si cum as zbura fara sa vad, cu toate instrumentele de bord moarte.
- E, intr-adevar, neplacut sa te trezesti pe neasteptate intr-un mit strain.
- Poftim? Nu, uite ce e... Recunosc ca sederea in Dulua m-a facut sa pun la indoiala multe dintre convingerile mele pe care le credeam de nestramutat. Nu eram chiar atat de ingust la minte incat sa cred ca geenii nu pot fi oameni de treaba, luati ca indivizi separati. Am cunoscut si-n Uropa asemenea oameni. Dar ei mi se pareau atunci a fi de partea dusmanului - dintr-o convingere fundamental opusa crezurilor pentru care traieste Domeniul - si credeam ca ei gresesc amarnic! Dar acum, Vanna, cu explicatiile ei rabdatoare, cu insasi firea ei...
Iern isi ridica spre soare ochii aproape inchisi. Privind printre gene, vedea curcubeie minuscule. Ea ii atrasese atentia asupra unor astfel de mici miracole, il facuse sa se gandeasca la ele si sa le simta frumusetea.”