Watership Down - Richard Adams

Bestseller international timp de aproape jumatate de secol si un roman clasic al literaturii pentru adolescenti, recomandat cititorilor de orice varsta.

Uneori, peste cele mai inverzite si idilice coline plutesc cele mai mari primejdii. Asa si intr-o zona linistita din Anglia rurala, unde salasul mai multor familii de iepuri este amenintat de apropierea oamenilor. O mana de urecheati isi iau inima in dinti si pornesc in cautarea unui loc care sa le permita sa-si intemeieze propriul salas, bazat pe principiul echitatii, departe de orice pericol. Calauziti de liderul lor istet, Aluna, de premonitiile plapandului Cinci si de legendele din mosi-stramosi, iepurii se indreapta spre taramul fagaduintei. Pe drum, pericolele se tin lant, caci iepurii au multi dusmani printre celelalte vietuitoare, iar piedicile nu contenesc sa apara. Si oare, odata ajunsi acolo, aventurile se vor opri cu una, cu doua?

lubit de milioane de cititori, formidabilul roman al lui Richard Adams este o odisee vibranta despre curaj, loialitate si supravietuire care va va tine cu sufletul la gura pana la ultima pagina.

Captivanta... Fantastica... O poveste intensa cu suspans, urmariri periculoase si acte temerare si eroice. - Chicago Tribune

Ce alinare e sa citesti despre niste personaje inzestrate cu onoare, demnitate si curaj, care-si risca vietile pentru ceilalti si care nutresc pentru familiile lor, prieteni si comunitate o dragoste puternica si trainica! - New York Review of Books

In acelasi timp epopee, bildungsroman si poveste de viata, romanul se citeste, in aceste vremuri marcate de fenomenul migratiei, ca un text foarte contemporan. Un adevarat regal. - La Quinzaine litteraire
Fragment din romanul "Watership down" de Richard Adams

"Dupa cateva clipe Barosanu' a ajuns in sant. Dupa el venea un iepure care arata solid si vioi, un pic mai mare de un an. Il cunostea tot salasul, caci blana ii era cenusie, cu pete aproape albe, care acum reflectau lumina lunii, in vreme ce s-a asezat tacut, scarpinandu-se. Era Argintiul, unul dintre nepotii Threarahului, si intrase de o luna in Owsla.
Aluna nu si-a putut infrana usurarea cand a vazut ca Barosanu' il adusese doar pe Argintiul - un tip linistit si deschis, care inca nu-si gasise locul printre veterani. Mai devreme, cand Barosanu' spusese c-o sa stea de vorba cu cei din Owsla, Aluna fusese cam indoit. Foarte probabil, aveau sa dea peste primejdii in afara salasului, deci aveau nevoie de luptatori pe cinste. Si apoi, daca avea dreptate Cinci si peste salas avea sa se abata neintarziat primejdia, fara doar si poate erau nevoiti sa primeasca orice iepure dispus sa li se alature. Pe de alta parte, n-avea niciun rost sa se dea peste cap ca sa adune iepuri care aveau sa se poarte precum Inisor.
„Indiferent unde-o sa ne asezam in cele din urma", s-a gandit Aluna, „sunt hotarat sa veghez ca Ulcica si Cinci sa nu fie bruftuluiti si imbranciti pana ce-s gata sa-si ia lumea-n cap, fara sa le mai pese de nimic. Dar oare Barosanu' o sa gandeasca la fel?"
- Il stiti pe Argintiul, nu? a zis Barosanu', intrerupandu-i gandurile. Se pare ca unii dintre tinerii din Owsla ii tot cauta nod in papura - il necajesc din pricina blanii si spun ca si-a capatat locul doar datorita Threarahului. Mi-am zis sa mai adun cativa, dar presupun ca aproape toti cei din Owsla se simt foarte bine acolo unde sunt.
A aruncat o privire in jur.
- Se pare ca nu sunt prea multi aici, nu-i asa?"