Asemanarea dintre o cutie de vioara si un sicriu - Tennessee Williams

Diferite ca voce, ritm și intensitate, cele nouă povestiri semnate Tennessee Williams și cuprinse în acest volum sunt un deliciu literar ce merită savurat pe îndelete.

Proza scurtă a lui Tennessee Williams este o revelație pentru cititorul familiarizat doar cu opera sa dramaturgică, pentru care a fost și este în mod special elogiat. Povestirile cuprinse în acest volum demonstrează mâna remarcabilă de prozator a scriitorului american și totodata sunt o oglindă a tumultului emoțional care le-a dat naștere. Personajele lui Tennessee se lasă pradă dorințelor carnale, pulsiunilor, într-un melanj de emoții și senzualitate, dar scriitorul reușește întotdeauna, printr-o grăitoare empatie, să pătrundă în inconștientul lor pentru a dezvălui mecanismele care le pun în mișcare comportamentele. Povestiri precum Asemănarea dintre o cutie de vioară și un sicriu, Un braț sau Doi într-o partidă surprind prin delicatețea stilului și a abordării sexualității, în timp ce Un 10 august fericit sau Împlinită sunt o mostră veritabilă de umor.

"Povestirile acestea oglindesc într-un mod sclipitor și expresionist viața afectivă și plină de fantezie a lui Tennessee Williams. Ele sunt, pe rând, tulburătoare, emoționante și amuzante; și dau amploare viziunii tragice a lui Williams asupra vieții." The New York Times

"Povestirile lui Tennessee Williams au o puritate a limbajului și o profunzime emoțională ieșită din comun, adesea necruțătoare, dinaintea cărora, noi, ca simpli cititori, ne plecăm cu deferență." The Washington Post

Citește un scurt fragment:

„După un timp, maseurul negru s-a întors. Molfăind cuvintele poruncitor, l-a condus pe Burns, care tremura, înapoi în cabina unde îşi lăsase hainele. În absenţa lui Burns, în încăpere fusese adusă o masă albă cu rotile.
— Întinde-te aici, i-a zis negrul.
Burns s-a supus. Maseurul negru a turnat alcool pe trupul lui Burns, mai întâi pe piept, apoi pe burtă şi pe coapse. Lichidul l-a învăluit cu totul, înţepându-l ca nişte insecte. A suspinat uşor şi şi-aîncrucişat picioarele peste beteşugul nestăpânit al vintrelor sale. Apoi, fără niciun avertisment, negrul şi-a ridicat palma neagră şi a coborât-o cu un pocnet teribil în mijlocul burţii moi a lui Burns. Aerul a ţâşnit din gura omuleţului cu un icnet, iar pentru două, trei secunde n-a mai fost în stare să inspire.
Imediat ce primul şoc a trecut, l-a invadat o stare de plăcere. Îl traversa ca un lichid de la un cap la altul şi în scobitura furnicătoare a vintrelor. Nu îndrăznea să se uite, dar ştia ce fără doar şi poate vedea negrul.”