„Carol al II-lea, carlismul și carliștii în România anilor 1930” este un studiu solid, construit cu rigoare academică, ce urmărește să clarifice rolul celui de-al treilea rege al României într-o perioadă marcată de schimbări politice și culturale profunde. Pornind de la observația că, deși foarte popular în anii 1930, Carol al II-lea a devenit aproape absent din memoria colectivă după abdicarea sa, autorul își propune să reviziteze critic percepțiile contradictorii asociate regelui.

Doru Lixandru explorează felul în care carlismul, o combinație de monarhism și naționalism, a fost articulat și susținut în jurul monarhului, analizând impactul acestui curent asupra vieții politice și sociale. Nu este o lucrare menită să reabiliteze imaginea regelui, ci una care încearcă să ofere o înțelegere mai profundă a mecanismelor ideologice și a contextului istoric în care acesta a acționat.

Volumul este îmbogățit cu extrase din presa și literatura vremii, cu opinii ale unor contemporani precum Pamfil Șeicaru, Mihail Manoilescu sau Nichifor Crainic, care conturează imaginea unui suveran perceput de unii ca lider ferm și vizionar, iar de alții ca personalitate controversată, marcată de excese și instabilitate.

Prin această abordare echilibrată, cartea pătrunde în complexitatea unei epoci dominate de transformări rapide, rivalități politice și tensiuni ideologice, oferind cititorului o perspectivă detaliată asupra unei figuri istorice mult discutate. Este o lucrare esențială pentru cei pasionați de istoria României interbelice, de monarhie și de mecanismele politice ale regimurilor autoritare.