Adela – Garabet Ibrăileanu

Am citit putine romane mai impregnate de senzualitate decat Adela. Uimit de acest caracter, bine mascat de precautul autor, mi-am intitulat capitolul pe care i l-am consacrat in Arca lui Noe „Jurnalul seducatorului”. Titlul mi l-a sugerat filosoful danez Kierkegaard, cu care doctorul Codrescu are destule asemanari, mai ales in masura in care amandoi cred intr-o mistica a iubirii, fara ca ea si in pofida lor insisi, sa excluda o puternica senzualitate. Cititorul de azi poate avea dificultati in a o recunoaste. Dar daca face efortul sa renunte la prejudecata scenelor „tari”, de sex, din romanele ultimelor decenii, va descoperi, de pilda, ce incarcatura emotionala si fizica deopotriva are, in Adela, un sarut pus pe incheietura unei maini delicate de tanara femeie, acolo unde dantela manecii se sfarseste. NICOLAE MANOLESCU