Filozofia ca mod de viata

Filozofia ca mod de viata. Convorbiri cu Jeannie Carlier si Arnold I. Davidson

La data convorbirilor reunite in aceasta carte, Pierre Hadot se apropia de optzeci de ani. Avea in urma sa decenii intregi de activitate stiintifica, didactica si editoriala, dedicata indeosebi textelor filozofice ale Antichitatii grecesti si romane, dar se aplecase totodata si asupra unor mari spirite din vremuri mai noi: Montaigne, Goethe, Nietzsche, Wittgenstein sau Heidegger. Departe de atmosfera galagioasa a literelor franceze, incepuse sa publice, dupa saizeci de ani, eseuri si studii reprezentand rodul unei vieti de cercetare filologica mai putin pretuite de marele public. Succesul lor a aratat insa ca Hadot era un filozof nascut, nu facut, un ganditor framantat de marile intrebari ale omului dintotdeauna. Ele veneau pe urmele celor spuse de textele filozofice asupra carora trudise si, aidoma lor, aveau raspunsuri eminamente practice, menite nu atat sa edifice sisteme de explicare a lumii, cat sa edifice sufletul insusi, instituind exercitii spirituale in vederea unei vieti traite in acord cu ratiunea. Convorbirile de fata intregesc asadar portretul spiritual al unuia dintre cei mai de seama ganditori ai zilelor noastre, un tip de ganditor si de savant din ce in ce mai rar intalnit in vremurile noastre grabite, ca si un indemn de a reciti cu alti ochi marile texte ale traditiei filozofice europene si nu numai.

Sa schimbe o viata, sa schimbe macar o viata – putine carti au un asemenea efect. Si totusi despre asta i-a scris un tanar american, istoric, nu filozof, lui Pierre Hadot, dupa ce a citit traducerea in engleza a cartii Ce este filozofia antica?: "You changed my life.“ - Jeannie Carlier

Traducere de Adrian Cotora
Imaginea de pe coperta: detaliu de fresca, Pompei, sec. I d.Hr.
Fragment din cartea "Filozofia ca mod de viata" de Pierre Hadot

"Dupa prima parte a bacalaureatului, care presupunea o, disertatie franceza, am intrat la Facultatea de Teologie din Reims, in 1937. Am fost foarte fericit acolo. Fiecare avea camera lui, un lux de care nu mai avusesem parte pana atunci. Odata cu caderea noptii, ni se taia curentul electric. Adesea, inainte sa adorm, priveam imensitatea cerului instelat. Munca intelectuala se desfasura intr-un cadru agreabil. In fiecare dimineata avea loc meditatia, apoi asistam la doua. slujbe. Dupa aceea, ziva era impartita intre cursuri, studiu si lectura lucrarilor de spiritualitate. Cursul de filozofie dura doi ani. Se studia filozofia tomista, dar si Bergson, care, dupa ce fusese condamnat de Biserica pentru ca scrisese Evolutia creatoare, aproape ca devenise un Parinte al Bisericii, dupa ce a scris Cele doua surse ale moralei si religiei. Bergson a avut o influenta considerabila asupra evolutiei gandirii mele, in masura in care toata filozofia sa e centrata pe experienta unei izbucniri a existentei, a vietii, pe care o traim in noi in planul vointei si al duratei si pe care o vedem actio-nand in elanul care produce evolutia plina de viata. Mi-am dat bacalaureatul in filozofie in 1939, iar disertatia avea drept subiect comentariul acestei fraze a lui Bergson: „Filozofia nu inseamna constructia unui sistem, ci decizia de a privi cu naivitate in tine insuti si in jurul tau." De multe ori, poate exagerat de multe ori, am vorbit despre entuziasmul pe care l-am simtit ocupandu-ma de acest subiect. Este insa o marturie a faptului ca pentru mine a reprezentat un eve-niment considerabil. Si mai arata ca in 1939 profesorii de filozofie insisi isi puneau problema esentei filozofiei.
In acelasi an a izbucnit razboiul. Cum ati trait acea experienta?"