Oameni anxiosi - Fredrick Backman

Un spărgător de bănci înarmat fuge de la locul faptei și ajunge într-un apartament scos la vânzare, unde are loc o vizionare. Pentru că poliția e pe urmele sale, se baricadează înăuntru și îi ia ostatici pe cei șapte potențiali cumpărători, aparent normali și inofensivi, printre care doi "rechini" imobiliari, un cuplu de lesbiene, o multimilionară cu tendințe suicidare și un sabotor de vizionări deghizat în iepure. Dar lucrurile o iau razna atunci când ostaticii și spărgătorul încep să-și dezvăluie dramele personale și anxietățile. Când spărgătorul le dă drumul ostaticilor și oamenii legii năvălesc înăuntru, nici urmă de infractor, iar depozițiile halucinante ale martorilor nu fac decât să-i bulverseze și mai mult pe polițiști: Unde e infractorul și ce nu-i în regulă cu oamenii ăștia?

"Am un nou scriitor preferat, iar numele lui e Fredrik Backman. Oameni anxioși are toate ingredientele pentru a deveni un nou succes internațional. Poveștile pe care Backman le spune ne demonstrează capacitatea autorului de a sonda mințile umane, iar felul în care combină asta cu intriga și personajele nu este altceva decât artă." Nettavisen

"Fredrik Backman este unul dintre puținii autori contemporani capabili să descrie singurătatea masculină." Dagens Nyheter

Dacă l-ar întâlni pe Fredrik Backman, Andreea Caleman i-ar spune: "că editura care îl publică în România a reușit să traducă Oameni anxioși înaintea celor din SUA, Germania sau Franța. Că mi-a plăcut la nebunie fiindcă e dureros de actuală, căci am trecut cu toții prin experiența de a fi închiși într-un apartament și am trăit cu toții o anxietate colectivă în pandemia asta. I-aș spune și că e îngrozitor de haioasă, că am râs cu lacrimi. Că iepurele în chiloți e personajul meu preferat. Pe urmă aș schimba subiectul și am vorbi despre altceva. Nici eu, nici el nu suntem prea competenți social, așa că aș alege ceva simplu. Fotbal, de pildă. Sau ciocolată."

"Recomand toate cărțile scrise de Backman pentru ironia și auto-ironia tipic suedeze, umorul acid și totodată plin de tandrețe și înțelegere, care, puse împreună, nu fac decât să ne aducă aminte de faptul că suntem minunat de diferiți, că fiecare ciudățenie și excentricitate poate fi poetică în felul ei, dar și cât de mult contează ca între un individ și comunitatea în care trăiește să existe o relație de sinceritate, acceptare și înțelegere." (Simina Răchițeanu)