Această carte întruchipează o formă de exaltare a călătoriei, înțelegând-o atât ca drum exterior, cât și ca explorare interioară.

Călătoria devine un parcurs spiritual care îmbină îndrăzneala aventurii cu sedimentarea trăirilor afective, descoperirea ideilor cu mărturisirea modurilor lor de manifestare.

Este privită ca experiență umană, ca drum presărat cu semnele de circulație ale valorilor, ca o cursă cu destinații cunoscute, dar atinse în mod aleatoriu, ca o permanentă întâlnire cu oamenii și cu binele sau răul pe care aceștia îl creează.

Cartea este și o poveste de viață, alcătuită din întâmplări trecute, sentimente prezente și pariuri cu viitorul, o îmbinare între reflecție și emoție.

În paginile sale se regăsesc opinii, stări sufletești și observații ordonate de afect și rațiune, fiecare capitol invitând cititorul la un dialog cu societatea, națiunea și identitatea românească.

Poate fi citită și ca o meditație asupra călătoriei centenare a statalității românești, un drum încă nesfârșit, presărat cu provocări și speranțe de destin favorabil.